sâmbătă, 18 iunie 2011

Plimbari cu trasura

Sursa: aici


La sfarsitul sec. al XVIII-lea existau multi carutasi care transportau produse si marfuri, existau trasuri particulare (leagane, carete, radvane, calesti), trasuri ale celor cu stare. Nu existau insa trasuri de piata, cu plata. Consulul englez Wilkinson a stat in Bucuresti cativa ani, intre 1814 si 1817, si a afirmat ca la noi „nu se gasesc trasuri publice de niciun fel, astfel incat calatorii (strainii) sunt nevoiti sa umble pe jos”. In timpul anilor 1817-1820  s-a observat existenta, simultana, a ”droscarilor” si a „birjarilor”. Cei dintai se pare ca aveau trasuri mai bune si faceau, cu pret mai mic, drumuri in imprejurimile Bucurestilor, pe la manastiri.

Sursa: aici
  Numarul trasurilor crescuse repede. Vaillant, in La roumanie, 1844, scrie ca existau doar 70 de birje fata de 1 775 de trasuri si 7 502 carute cu un total de 18 930 de cai, iar sub Stirbei (1849 - 1956) numarul lor ajunge la 400, impartite in trei grupe, dupa calitate si tarif: cele mai bune si cele mai scumpe, cu numere rosii, cele de mijloc, cu numere albe si cele inferioare cu numere negre.
De asemenea, si numarul birjarilor creste, la fel si frumusetea trasurilor, cum ar fi cele „Victoria”, deschise, incapatoare, cu roti de cauciuc. Existau si „cupeuri”, inchise, elegant capitonate, utilizate in special la nunti, inmormantari si la „vizitele” simandicoase.

Trasura Victoria
           Sursa: aici
In anii 1880 costul unei plimbari cu birja la Sosea ajungea sa fie cinci lei, avand in vedere ca se desfasura un adevarat ritual al promenadei, dupa reguli nescrise, dar respectate cu strictete. „Lumea buna” facea cate o plimbare la Sosea, zilnic, iarna intre orele 14-17, iar vara intre 17-22. Dupa ce depasea Capul Podului (astazi Piata victoriei), trasura se indrepta catre prima intersectie , iar apoi se deplasa incet catre a doua , inainte de Arcul de Triumf. Aici se oprea pentru cateva minute, apoi revenea cu mici stationari. Intreg ritualul se mai repeta o data. „Romanii si romancele pun foarte rar piciorul pe pamant spre a se plimba pe aleile care marginesc Soseaua. Tolaniti in trasuri, ii privesc pe cei care trec sau vin si isi inmultesc stationarile pentru a vedea mai bine si a fi vazuti mai bine. Ei paraesc Soseaua numai dupa ce s-au incredintat ca prezenta lor a fost indeajuns remarcata.” ( Bucarest. Manuel du voyageur, Bucuresti, 1879)


Sursa: aici
Dezvoltarea maxima a fost atinsa in deceniile care au precedat ultimul razboi mondial, cand Bucurestii erau considerati ca avand cele mai frumoase trasuri „de piata” si cand spectacolul intreceri dintre ele, in plimbarile de la Sosea, merita sa fie vazut.
Introducerea automobilului, a „taxiului”, cu sau fara taximetru, a insemnat inceputul unei concurente, care, pana la urma, se va dovedi zdrobitoare.
Astazi, birjele sunt de domeniul amintirii.

6 comentarii:

ioneanu spunea...

Superb parfum de epoca!

Ioana R. spunea...

@ioneanu: Intr-adevar este deosebit! :)

C.T spunea...

Minunat mijloc de transport , nu era lumea asa grabita ca acum .In copilarie cand mergeam cu acest gen de trasura ai spuneam "Docar".

Ioana R. spunea...

@C.T: Multumesc pentru vizita. Va mai astept.

Capsula de cafea spunea...

Asa ceva ar trebui sa mai existe si in vremurile noastre. Macar printre cafenelele din centrul vechi.

Dan Ghelase spunea...

Parcul Kiseleff, special destinat plimbarilor cu trasura, pastreaza inca aleile special dedicate, cu ronduri destinate intoarcerii... Informatie inedita primita dela Prof.Rezachievici