joi, 29 septembrie 2011

Cazinoul din Constanta in 2011

Nume initial: Casinul Comunal Constanta
Nume actual: Cazinoul Constanta
Perioada: 1910
Grad de protectie: -
Cod LMI 2010: CT-II-m-A-02801
Stilul arhitectural: art-nouveau
Adresa: Bd. Regina Elisabeta, Nr. 2 , Constanta
Arhitect: Daniel Renard












luni, 26 septembrie 2011

Paris, Nr. 40

Perioada: prima jumatatea secolului XX
Grad de protectie: Zona de protectie  49 – Parcelarea Bonaparte - Mora
Cod LMI 2010: B-II-m-B-19356
Stilul arhitectural: arhitectura norvegiana
Adresa: Str. Paris, Nr. 40 , Sector 1, Bucuresti
Arhitect: necunoscut









marți, 20 septembrie 2011

Plimbari urbane cu Dl. Popescu


In urma invitatiei primita de la Domnul Andrei Popescu, autorul blogului Idei Urbane, am  participat la prima plimbare urbana organizata de dumnealui, alaturi de alti oameni norocosi (vezi imaginea postata de Marivs Imperator).
Acesta prima plimbarea urbana, extrasa din cele 3 propuse (deocamdata) de Dl. Popescu, nu a fost o excursie cu ghid prin Bucuresti. A fost o prezentarea a orasului Bucuresti, pe traseul Mihai Bravu – Titan, o prezenatare a evolutiei programului de locuire intre anii ’50 – ’80. Prezentarea ofera informatii si explicatii ce sunt suficiente pentru a descoperi si intelege dezvoltarea acestei zone din Bucuresti, mai ales din punct de vedere urbanistic.

“Traseul urmareste explicarea modului in care a evoluat locuirea in oras, la periferie, pornind de la locuirea individuala din interbelic si pana la locuirea colectiva a anilor 80. Se va discuta despre ansamblurile de locuinte colective, anii 50, 60, 70 si 80, viata in cartier si modul in care percepem astazi spatiul urban “de cartier”.”  (Extras din Idei Urbane)
Mai multe informatii despe toate cele trei trasee gasiti aici. De asemenea, valoros este si articolul lui Armyuser, Experimentul Catelu, in legatura cu plimbarea oferita de Dl. Popescu.
Recomand acest set de plimbari tuturor. Indrazniti!

luni, 19 septembrie 2011

Paris, Nr. 37

Perioada: prima jumatatea secolului XX
Grad de protectie: Zona de protectie  49 – Parcelarea Bonaparte - Mora
Cod LMI 2010: B-II-m-B-19355
Stilul arhitectural: modernism cu influente mediteraneene
Adresa: Str. Paris, Nr. 37 , Sector 1, Bucuresti
Arhitect: necunoscut


Vila din Str. Paris, nr. 37 este cumva deosebita pentru zona in care este amplasata. Din punct de vedere volumetric nu este tocmai simpla (exista un joc de volume cu cateva retrageri), dar cu siguranta este masiva, iar din relatia plin-gol se observa ca plinul predomina. De asemenea, as spune ca are forma si aspectul unui palat medieval.
Accesul principal se face de pe coltul constructiei, golul de usa cu arc in plin cintru fiind marginit de-o parte si de alta de cate o coloana. Se observa elemente specifice modernismului. In tratarea fatadelor se pastreaza detalii de factura mediteraneana: ferestrele cu obloane sunt separate de coloane subtiri din zidarie, prezenta grilajelor metalice. Golurile ferestrelor variaza: exista si goluri cu arce in plin cintru, dar si goluri cu forme dreptunghiulare. La partea superioara volumul este decorat cu arcaturi oarbe.






vineri, 16 septembrie 2011

Paris, Nr. 5

Perioada: prima jumatatea secolului XX
Grad de protectie: Zona de protectie 47 – Parcelarea Blanc
Cod LMI 2010: B-II-m-B-19345
Stilul arhitectural: neoromanesc
Adresa: Str. Paris, Nr. 5 , Sector 1, Bucuresti
Arhitect: necunoscut 


Vila neoromaneasca de pe Str. Paris, construita la jumatatea secolului XX, prezinta la nivelul fatadei o decoratie minima. Pastreaza aliniamentul stradal si este alipita constructiei vecine. Accesul principal este marcat printr-un volum suprainaltat amplasata pe coltul cladirii, evitandu-se astfel simetria. Exista si un al doilea acces, cel de pe latura stanga, din curte. Ambele cai de acces sunt protejate de cate o copertina metalica, simpla.Volumul suprainaltat prezinta la partea de superioara goluri in numar impar (3 pe o latura, 3 pe cealalta).
             Cele doua registre orizontale sunt tratate diferit, astfel: parterul are ferestre cu goluri in plin cintru, iar etajul prezinta ferestre cu goluri dreptunghiulare. De asemenea, pe fatada principala, la nivelul etajul putem observa  benzile decorative care separa golurile ferestrelor. Un alt element deosebit este parapetul masiv al balconului, care revine la partea inferioara in acelasi plan al fatadei.

Taxiul in acelasi ton cu fatada laterala





Tot din fotografiile atasate se mai poate observa cum fatada laterala din dreapta a fost „renovata” cu o mana de vopsea (lavabila?), spre deosebirea de cea principala care inca mai pastreaza (poate) culoarea initiala. 


marți, 13 septembrie 2011

"Sperantele Patrimonului Romanesc"

Domnul Arhitect Serban Cantacuzino, noiembrie 1990, Conferinta tinuta in Sala Frescelor din Institutul de Arhitectura “Ion Mincu”:




 " (...)Sper sa fiu iertat pentru titlul oarecum dramatic al expunerii mele, dar mi-a fost atrasa atentia de starea foartea grava in care se gaseste patrimonial arhitectural romanesc dupa 43 de ani de comunism, dintre care ultimii 15 ani au fost martorii unei distrugeri sistematice, si in cel mai bun caz ai unei totale neglijente.
Conservarea patrimoniului construit este un proces, in care sunt incluse urmatoarele: identificarea, releveul, analizele, cercetarea, listarea, protectia prin legislatie, restaurarea, schimbarea destinatiei, mentinerea si reparatiile, prezentarea, educatia, administarea si managementul.
Amplasamentul unei zone urbane sau a unui cartier este orasul insusi; amplasamentul unui oras este teritoriul rural inconjurator. Calitatea acestui amplasament s-a pierdut in ultimii 40 de ani prin extinderea suburbiilor.
De ce conservare? Primul motiv este asigurarea unei continuitati culturale. Un oras fara cladiri istorice este ca un om fara memorie. Odata cu schimbarile rapide din lumea industrializata, a crescut nevoia psihologica de continuitate si permanenta. Ruskin spune: „Vechile cladiri nu sunt ale noastre; ele apartin in parte acelora care le-au construit si in parte tuturor generatiilor viitoare”.
Al doilea motiv pentru conservarea patrimoniului construit este ca vechile cladiri isi fac, de obicei, datoria mai bine decat cele noi. Ma refer la o eficienta din punct de vedere a energiei de conservare; intr-un cuvant, este mai placut sa locuiesti in ea. Restaurarea si conservarea sunt considerate “munca intensiva”, creeaza locuri de munca pentru constructorii mici, cat si pentru cei mari, in timp ce asa-zisa dezvoltare prin construirea noilor blocuri se bazeaza pe o industrie mare consumatoare de energie, prin mari antreprize de constructii.


Daca motivele expuse pana acum par motive ecologice, exista si intemeiate motive economice pentru care trebuie sa pastram, sa adaptam si sa continuam sa folosim cladirile care sunt inca pline de viata. Adeseori costa mai putin adaptarea unei cladiri la o functiune noua, iar standardul spatial superior al vechilor cladiri rareori poate fi aflat in noile constructii, ridicate pe principiul maximului profit.
Pe de alta parte, nici nu ne permitem sa pastram prea multe cladiri vechi. Aceasta este consecinta faptului ca profitul obtinut din investitiile in cadiri noi este mai mare decat cel obtinut din reabilitarea cladirilor vechi, iar intr-o economie de piata bunastarea natiunii depinde intr-o mare masura de profitul individual obtinut din investitiile personale.
Cum sa conservam? Conservarea esre actul de a pastra ceva intru fiintare sau a pastra ceva in viata si asta inseamna cateodata sa insufli o noua viata; conservarea nu exclude nici demolarea , nici constructii noi. Cu alte cuvinte nu exclude schimbarea. Edmund Burke spunea ca “un stat care nu ofera posibilitati de a face ceva schimbari, nu are nici posibilitati de a se conserva”. Dar cuvantul “sistematizare” ar trebui scos din vocabularul de proiectare, pentru ca implica faptul ca un oras poate fi subjugat unui sistem, or este nevoie de un nou inteles, o intoarcere spre principiile de proiectare care inglobeaza si principiile de conservare.
Cel mai intalnit motiv de demolare este acela al intampinarii cerintelor de trafic modern. De exemplu, nu ne este de niciun folos sa conservam o cladire istorica si dupa aceea sa ingaduim sa fie umbrita de un zid de blocui inalte. Nu este de ajuns sa pastrezi o cladire istorica si apoi sa ingadui sa fie inghitita de un parcaj.
In Romania conservarea a fost privita ca o actiune straina, ca o obstructive care impiedica modernizarea oraselor. Iar modernizarea a fost limitata la conceptia bruta a eficientei infrasctructurii, serviciilor, retelelor stradale, proiectate pentru un amplu flux vehicular si placat cu blocuri noi. (...) "

Fragmente din articolul „Sperantele Patrimonului Romanesc”, Revista Arhitectura, nr. 1-2/1991.